Una din grijile importante ale unui investitor , odata ce a luat decizia de a investi intr-o plantatie pomicola sau de arbusti fructiferi este si cea legata de prinderea la plantarea in camp a materialului saditor.
Trebuie precizat de la inceput ca cele doua tipuri de prezentare la vanzare a materialului saditor ; cu radacina nuda (libera) si cu radacina protejata (in ghivece de productie sau cu balot de pamant), au comportamente diferite la plantare.
Puietii cu radacina nuda au avantajul ca sunt mai usor de manipulat, au costuri mai mici de transport datorita greutatii reduse si (uneori) au preturi de vanzare ceva mai mici, datorita cheltuielilor mult reduse de producere din pepiniera.
Dezavantajul principal consta intr-o rata mai mica de prindere la plantarea in camp, care este determinata de perioada de timp in care radacinile au stat libere si au fost expuse uscarii. Astfel , rate de esec de 15-20% sunt frecvente si pot creste la un cumul de factori nefavorabili (erori la plantare datorare neprofesionalismului, seceta dupa plantare, etc).De obicei in plantatiile infiintate cu puieti cu radacini libere se intervine cu completari in anii urmatori pana la obtinerea densitatii dorite.
Puietii cu radacina protejata au dejavantajul unui cost mai crescut al transportului datorita greutatii sporite a ghiveciului cu turba, dar au marele avantaj al prinderii sigure la plantarea in camp. Plantarea se face prin simpla scoatere a ghiveciului si introducerea balotului de turba intr-o groapa potrivita in sol. Radacinile plantei nu sunt deranjate, planta nu resimte nici un fel stres de plantare. Dupa plantare este recomandata udarea ,dar nu atat de abundent ca la plantarea puietilor cu radacina nuda.Este metoda cu cele mai mici pierderi la plantare , cu volumul de munca minim, si cu certitudinea ca inca din primul an al plantatiei, plantele vor avea o crestere viguroasa. In mod normal la plantele cu radacina protejata rata de esec poate fi de sub 1%.
Exista si o metoda intermediara de prezentare la vanzare a puietilor, aceea a prinderii si presarii radacinilor intr-un mic balot de rumegus umed si ambalarea in folie cu ajutorul unei masini de ambalat.
Metoda previne uscarea radacinilor datorita rumegusului umed , plantele au o greutate mai mica si o usurinta la depozitare si transport, fiind preferata de marile lanturi de retail. Prezinta dezavantajul ca debiliteaza plantele prin scurtarea si strangerea exagerata a radacinilor in balotul de rumegus. Metoda se utilizeaza mai ales la arbustii fructiferi si avem rezerve in a o recomanda.
Tinand cont de aceste aspecte , recomandam celor interesati de subiect sa se informeze serios asupra calitatii si vigorii materialului saditor pe care doresc sa-l achizitioneze, pentru a preintampina viitoare neplaceri aparute dupa efectuarea plantarilor.